Proceduri de intervenție tehnică și practici pe teren pentru incidente cu blocarea garniturilor de foraj
Blocarea garniturilor de foraj reprezintă o amenințare frecventă la adresa eficienței și siguranței echipamentelor în forajul geologic și în operațiunile de petrol și gaze. O stare de blocare apare atunci când ansamblul de foraj devine imobilizat de formațiune, deșeuri sau resturi și nu poate fi declanșat. Cazurile severe pot duce la pierderea garniturii de foraj sau chiar a găurii de foraj. Manipularea blocărilor severe necesită operațiuni precise, etapizate. Pe baza experienței de teren, următoarele sunt rezumate trei metode principale de remediere, pași practici și precauții cheie.
Jet de înaltă presiune: deblocarea fizică principală Jetul de înaltă presiune este primul răspuns de bază. Folosește impactul hidraulic și fluxul pentru a dispersa blocajul și a slăbi aderența dintre sapă/țeavă și formațiune. Puncte cheie de operare:
Selectarea fluidului: dacă formațiunea este sensibilă la apă (de exemplu, argilă), utilizați un fluid de înaltă presiune compatibil cu sistemul de fluide de foraj, în loc de apă simplă, care poate provoca umflarea formațiunii și agrava blocarea. Se preferă fluidul de foraj care se potrivește cu sistemul de noroi.
Procedura de pulverizare cu jet: atunci când pompați prin țeava de foraj, creșteți treptat presiunea pompei (de exemplu, începeți de la ~50% din presiunea nominală și creșteți presiunea) rotind încet garnitura de foraj, astfel încât jetul să atace uniform zona blocată. Dacă este disponibil, utilizați unelte dedicate de pulverizare cu jet (de exemplu, jettoare cu puls) până la intervalul blocat și utilizați jeturi cu puls pentru a îmbunătăți curățarea. Avantaje: simplu, cost redus; eficient pentru aglomerări de deșeuri și resturi mici. Limitări: efect limitat asupra adezivului blocat, cum ar fi colmatarea severă a argilei (aderența turtei de noroi) sau captarea mecanică.
Injectarea agenților de deblocare: lubrifiere chimică și dizolvare. Când pulverizarea mecanică eșuează, injectarea unui agent de deblocare poate reduce frecarea și aderența dintre garnitura de scule și gaura de foraj. Alegeți tipul în funcție de mecanismul de blocare și de formațiune:
Pentru aderență (aderența diferențială sau a adezivului de noroi în argilă/șisturi), utilizați agenți de decojire pe bază de ulei pentru a reduce aderența dintre garnitura de foraj și turta de noroi.
Pentru blocajele care reduc diametrul (de exemplu, formațiuni de evaporite/sare sau zone sensibile la fluide care se prăbușesc sau se umflă), utilizați solvenți solubili în acid sau compatibili cu formațiunea și acordați un timp de impregnare suficient (de obicei 2-4 ore) pentru penetrarea în fracturile formațiunii și la interfața blocată.
Controlul injecției: evitați scurtcircuitarea (agentul revenind în zona inelară înainte de a ajunge la punctul de blocare). Utilizați injecții în etape combinate cu cicluri de compresie prin presiune și impregnare pentru a vă asigura că substanța chimică ajunge și acționează asupra zonei blocate. Precauție: testați în prealabil compatibilitatea agentului de deblocare cu materialele de formațiune și cu fluidul de foraj pentru a evita reacțiile adverse care ar putea crea blocaje secundare.
Operațiuni de vibrații: impact mecanic pentru blocaje severe. Dacă pulverizarea cu jet de apă și substanțele chimice sunt ineficiente, vibrațiile mecanice (șoc) sunt principala soluție. Sunt comune două abordări: utilizarea unor scurgeri de foraj în gaură (unelte de vibrații pentru găurire) și retragerea explozivă urmată de vibrații.
Operațiuni cu tamburul de foraj în gaură: dacă garnitura de foraj este echipată cu un tambur de foraj în gaură, ajustați sarcina/greutatea suspendată pe cârlig și acționați tamburul pentru a produce un tambur ascendent (tambur ascendent) sau descendent (tambur descendent). Măriți treptat forța de tambur, ținând cont de rezistența țevii de foraj și a uneltelor, pentru a evita defectarea prin oboseală sau ruperea.
Deconectare explozivă plus vibrații: dacă nu există un tub de foraj în fundul găurii, utilizați mai întâi un indicator de punct liber pentru a localiza punctul blocat. Apoi, plasați o unealtă de deconectare explozivă (sau o unealtă mecanică de pescuit capabilă de deconectare controlată) la o intersecție în partea superioară a găurii față de locația blocată pentru a forța sau separa garnitura superioară de porțiunea blocată. Recuperați ansamblul superior, introduceți un nou ansamblu inferior, completați până la porțiunea blocată rămasă, instalați un tub de foraj și efectuați încercări de vibrații. Această metodă prezintă un risc mai mare și trebuie executată numai de personal cu experiență. După deconectare sau orice deconectare, circulați imediat fluidul de foraj pentru a îndepărta deșeurile și resturile din gaură.
Principii generale și cele mai bune practici în domeniu
Detectare timpurie și acțiune în funcție de tip: monitorizați continuu greutatea pe sapă, cuplul și parametrii de circulație; la primul semn de blocare, favorizați circulația la presiune scăzută și mișcări mici, controlate ale garniturii de foraj pentru a ameliora situația și a preveni escaladarea.
Selectați metoda care corespunde mecanismului de blocare: jet de apă pentru blocaje și resturi mici, eliberare chimică pentru blocaje adezive sau reactive la formațiune și deviere/detașare pentru blocări mecanice severe.
Siguranță și control: se procedează treptat, se înregistrează toate datele privind presiunea, cuplul și sarcina și se implică operațiuni cu experiență sau specialiști în pescuit pentru intervenții complexe sau cu risc ridicat.
Recunoașterea timpurie, clasificarea corectă și selectarea metodei de remediere adecvate sunt esențiale pentru minimizarea timpilor de nefuncționare și prevenirea pierderilor de scule sau găuri de sondă.
