Înțelegeți pe scurt 38 de termeni din mineritul la suprafață
În mineritul la suprafață, terminologia profesională formează limbajul comun care standardizează procesele de producție și asigură operațiuni sigure și eficiente. Acești termeni acoperă planificarea minei, metodele de exploatare, parametrii cheie, echipamentele și managementul siguranței în întregul flux de lucru. Următoarele explică 38 de termeni de bază grupați pe categorii logice pentru a vă ajuta să înțelegeți rapid logica de bază și punctele cheie ale mineritului la suprafață.
I. Geometria de bază a minei și termeni definitori ai limitelor Acești termeni definesc forma spațială a minei, criteriile de limitare și zona de lucru - fundamente pentru planificarea și proiectarea minei.
Carieră deschisă pe versantul unui deal: Zona de exploatare în carieră deschisă situată deasupra conturului închis; condițiile de exploatare sunt influențate de pantă, altitudine și alți factori de teren. Potrivită pentru zăcăminte relativ puțin adânci în apropierea părții superioare a unui deal.
Mină deprimată/la suprafață sub contur: Zona minieră situată sub conturul închis. Pe măsură ce adâncimea crește, stabilitatea pantei și drenajul devin preocupări principale; frecvent întâlnite acolo unde zăcământul este îngropat adânc.
Contur închis (contur de închidere): O curbă închisă la o altitudine comună care delimitează limita superioară a exploatării la suprafață; separă lucrările de pe versant de cariera deprimată și joacă un rol decisiv în definirea extinderii minei.
Zonă de lucru în carieră deschisă: Termenul colectiv pentru cariera, bancurile și canalele deschise create de exploatare minieră; este zona în care au loc extracția, decaparea și alte operațiuni de bază.
Limita carierei și componentele sale: Conturul spațial format la sfârșitul exploatării miniere la suprafață (sau într-o anumită fază), compus din limita de suprafață, perimetrul de fund și pantele înconjurătoare. Determinarea acesteia echilibrează recuperarea resurselor, fezabilitatea economică și stabilitatea pantei și este esențială pentru proiectarea minei.
Limita finală inferioară (perimetrul inferior): Linia de intersecție dintre panta finală a bancului și podeaua carierei; aceasta definește extinderea inferioară a carierei și reprezintă o limită cheie pentru adâncimea de exploatare. Bermele finale de deasupra acestei linii pot fi clasificate ca berme de siguranță, berme de transport sau berme de curățare.
II. Domenii de lucru principale și termeni de stratificare Acești termeni corespund unităților stratificate utilizate în mineritul la banc și afectează în mod direct ordinea, eficiența și siguranța.
Banc: Un strat orizontal de rocă și minereu cu grosime controlată, care este extras de sus în jos într-un aranjament în trepte. Bancurile controlează înălțimea de exploatare, îmbunătățesc siguranța și facilitează excavarea, încărcarea și transportul.
Bandă de explozie (zonă de explozie): O subdiviziune a unui banc de lucru în benzi care sunt explodate și exploatate secvențial. Împărțirea corectă îmbunătățește eficiența exploziilor și reduce riscurile de siguranță.
Lățimea excavată (fâșia de excavare): Lățimea excavată într-o singură trecere de către un excavator. Valoarea sa depinde de tipul excavatorului, proprietățile rocii și metoda de exploatare și afectează direct producția într-o singură trecere și progresul general.
Platformă de lucru (bancă de lucru/platformă): Suprafața de pe bancurile de lucru unde se efectuează excavarea și decopertarea. Aceasta trebuie să aibă o lățime și o capacitate portantă adecvate pentru excavatoare și camioane de transport și trebuie să includă o pantă de drenaj pentru a preveni acumularea de apă.
Rampă de acces (rampă de transport): Trasee de transport înclinate care leagă niveluri de suprafață, bancuri de lucru și diferite cote. Acestea sunt clasificate ca rampe principale (pentru transportul de materiale vrac) și rampe auxiliare (pentru echipamente și personal).
Galerie de început (șanț de deschidere): Un șanț aproape orizontal excavat pentru a stabili linia de lucru pentru o rampă; amplasarea, lungimea și lățimea acestuia sunt determinate de linia de exploatare planificată și sunt condiții prealabile pentru începerea operațiunilor la acel nivel.
III. Termeni legați de pantă (critici pentru siguranță) Stabilitatea pantei stă la baza producției în cariere deschise în siguranță. Acești termeni definesc tipurile de pante, parametrii cheie și caracteristicile de protecție.
Zid neexploatat: Zona din jurul carierei, compusă din platforme de bănci finalizate, suprafețe de pantă și bazele rampelor de acces. Deși nu mai este exploatată activ, necesită o gestionare a stabilității pe termen lung pentru a preveni alunecările de teren și prăbușirile.
Zid final: Un zid neexploabil care se află la limita finală a zăcământului; zidul de pe partea inferioară a zăcământului se numește zid de bază. Amplasarea și forma sa sunt fixate în timpul proiectării și sunt cruciale pentru recuperarea terenurilor și restaurarea ecologică după minerit.
Peretele superior: Peretele situat pe partea superioară a zăcământului; stabilitatea sa afectează direct siguranța în zona superioară a carierei și este monitorizat și consolidat după cum este necesar.
Peretele de capăt: Peretele de la capetele zăcământului; excavarea și întreținerea acestuia trebuie să ia în considerare data exploatării minereului și secvența de exploatare pentru a menține continuitatea operațională generală.
Perete de lucru (perete activ): Compus din bancuri aflate în curs de exploatare sau care urmează să fie exploatate; este zona activă de producție. Unghiurile de pantă și înălțimile bancurilor sunt ajustate dinamic odată cu progresul exploatării.
Unghiul pantei finale: Unghiul dintre fața pantei finale și planul orizontal; indică abruptul peretelui final și este determinat prin mecanica rocilor, calcule de înălțime a pantei și stabilitate pentru a asigura stabilitatea pe termen lung.
Față finală de pantă: Suprafața de pantă care devine peretele final atunci când platformele neexploatante ating limita finală; forma sa trebuie să se conformeze strict proiectării și marchează starea finală a exploatării.
Unghiul de înclinare al peretelui de lucru: Unghiul dintre fața activă a peretelui și orizontală; acesta afectează stabilitatea și productivitatea și ar trebui optimizat pentru faza curentă și condițiile rocii.
Suprafața peretelui de lucru: Suprafața înclinată imaginară formată între piciorul superior al mesei de lucru și piciorul inferior al mesei de lucru; aceasta reflectă vizual geometria generală a peretelui și ghidează planificarea unghiului și a operațiunilor.
Bermă de siguranță (bancă de captare): Concepută pentru a amortiza și intercepta rocile în cădere, a reduce unghiul efectiv de pantă și a proteja nivelurile inferioare. Lățimea și spațierea sunt stabilite în funcție de înălțimea pantei și stabilitatea rocilor.
Platformă de transport: Platforma sau rampa de lucru care leagă bancurile de lucru de rampele de acces, proiectată pentru trecerea în siguranță a vehiculelor de transport; lățimea, panta și suprafața acesteia trebuie să fie adecvate tipurilor de vehicule și volumelor de transport.
Bancă de curățare (platformă de colectare/curățare): Instalată periodic în pantă pentru a intercepta rocile căzute și pentru a permite îndepărtarea cu ajutorul echipamentelor de curățare. De asemenea, servește ca bermă de siguranță pentru a proteja operațiunile inferioare.
IV. Parametrii principali ai exploatării miniere (planificare economică și a producției) Acești indicatori măsoară economia exploatării miniere, amploarea și ghidează planificarea producției.
Raportul de decapare: Raportul dintre deșeuri (depozite de substanțe chimice) și minereu (t/t sau m³/m³). Este un indicator economic esențial pentru mineritul la suprafață: cu cât raportul de decapare este mai mic, cu atât perspectivele economice sunt mai bune.
Raportul mediu de decapare (np): Raportul dintre volumul total de deșeuri Vp și volumul total de minereu Ap în limita carierei: np = Vp / Ap. Acesta reflectă proporția generală de deșeuri față de minereu în cariera planificată și este important pentru planificare și evaluare economică.
Raportul de decapare a bancului (stratului) (nf): Raportul dintre deșeurile Vf și minereul Af într-un banc sau strat dat: nf = Vf / Af. Este utilizat pentru a analiza aspectele economice ale anumitor straturi și pentru a ajuta la determinarea ordinii și metodei de extracție.
Raportul marginal de decopertare (nj): Raportul dintre deșeurile suplimentare și minereul suplimentar atunci când limita carierei este extinsă cu o unitate de adâncime: nj = ΔV / ΔA. Acesta ajută la deciderea dacă adâncirea limitei carierei este justificată din punct de vedere economic; dacă este sub raportul economic de delimitare, adâncirea poate fi fezabilă.
Raportul de descopertare operațional/de producție (ns): Raportul dintre deșeurile Vs și minereul As în timpul unei anumite perioade de producție: ns = Vs / As. Acesta reflectă proporțiile minereu-deșeuri în timpul unei etape de producție și este important pentru programarea producției și alocarea echipamentelor.
Raport economic de decapare: Cantitatea maximă de deșeuri per unitatea de minereu care este acceptabilă din punct de vedere economic pentru exploatarea în carieră deschisă. Zonele care depășesc acest raport sunt neeconomice pentru exploatare și necesită calcularea folosind prețul minereului, costurile de exploatare și de decapare.
Tonaj total extras: Suma minereului produs și a deșeurilor îndepărtate; reflectă direct scara producției și intensitatea operațională.
Capacitatea de producție a minei (t/a): Exprimată prin capacitatea de minereu Ak și capacitatea totală de material A, unde A = Ak × (1 + ns). Capacitatea trebuie stabilită în funcție de rezerve, cererea pieței și condițiile tehnice și este un parametru de proiectare esențial.
Durata de viață planificată a minei (durata de viață economică): Durata de viață utilă aleasă pentru a maximiza beneficiul economic, având în vedere amploarea construcției și rezervele industriale dovedite. Aceasta ia în considerare utilizarea resurselor, perioada de amortizare și amortizarea echipamentelor pentru a asigura rezultate economice optime.
V. Metode de extracție și tehnologii conexe Acești termeni acoperă metodele de decapare, transport, explozie și manipulare a deșeurilor – esențiale pentru operațiuni fără probleme.
Parametrii de împușcare: Includ sarcina de la bancul de foraj (linia de extracție), distanțarea și modelul găurilor, factorul de proximitate, supraforajul, lungimea extracției, consumul de explozibil per unitate și încărcătura per gaură. Selecția corectă afectează fragmentarea rocilor, siguranța la împușcare și consumul de explozibil și este optimizată prin teste și calcule pe teren.
Metode de exploatare în carieră deschisă: Studiul secvențierii și al relațiilor spațiale în minerit, descopertare și extracția minereului. Metodele adecvate (de exemplu, excavarea pe bancuri, exploatarea în pereți înalți etc.) îmbunătățesc eficiența, reduc costurile și asigură siguranța.
Moduri de transport în cariere deschise: Includ transportul feroviar, rutier, transport cu containere/elevatoare pe rampe, transport combinat, transportoare cu bandă, transport hidraulic și flux gravitațional. Fiecare are avantaje și constrângeri și ar trebui ales în funcție de scara minei, topografie și proprietățile materialelor.
Metode de eliminare a rocilor sterile: Exemplele includ transportul cu camion și împingerea buldozerului, transportul feroviar cu amplasarea excavatorului, transportul de tip „runchiere și împingere” al buldozerului, descărcarea încărcătorului și stivuirea transportoarelor cu bandă. Alegerea depinde de metoda de transport, de condițiile de la locul de depozitare și de amplasarea echipamentului pentru a asigura amplasarea ordonată și sigură a deșeurilor și a minimiza impactul asupra mediului.
Principalii factori care afectează stabilitatea haldei de steril: includ panta haldei, înălțimea de stivuire, geologia și capacitatea portantă a fundației, proprietățile sol-rocă și secvența de stivuire. Modurile comune de cedare sunt alunecările de teren și curgerile de debriuri. Proiectarea și exploatarea trebuie să adopte secvențe de stivuire adecvate, tratament pentru fundații și sisteme de drenaj pentru a menține stabilitatea.
În concluzie, acești 38 de termeni acoperă planificarea, proiectarea, producția și managementul siguranței în mină. Înțelegerea semnificațiilor și a interrelațiilor lor este fundamentală pentru stăpânirea proceselor miniere la suprafață și asigurarea unor operațiuni sigure și eficiente.
